A fost odată...

De vreo 4-5 ani, prefer să merg mult pe jos, decât să folosesc RATB-ul arhiplin. Indiferent că sunt 40 de grade, cu plus sau minus. Am ocazia să văd un alt oraș, un sincretism de modern și vechi/clasic.
Uneori, mă năpădește un sentiment ciudat - c-aș fi vrut să trăiesc în vechiul București. Cel de după 1850 și până după al doilea război mondial. Un oraș frumos, cu multe clădiri frumoase - care din păcate, astăzi, nu mai există. Și nu timpul e de vină, ci nepotolita foame a românilor pentru bani, clădiri urâte din sticlă și oțel. Unele sunt lăsate să cadă pur și simplu, își așteaptă sfârșitul.
Păcat, avem un oraș așa frumos! Dar nu știm să-l îngrijim...
E clar, sunt din ce în ce mai convins că locul meu nu este în această epocă degradantă din toate punctele de vedere!