The last one

Se cuvine o ultimă postare pe anul 2011. În ea trebuie sa urez de toate pentru toți.

Vă urez un An Nou Fericit, să fiți iubiți, sănătoși, banii să nu fugă de voi ... eventual să fugiți voi de ei că sunt prea mulți, să nu vă bateți (prea rău), să nu faceți prostii prea mari și să fiți atenți cu oamenii care vă iubesc.

Să sperăm că anul 2012 va fi mai bun decât 2011 din toate punctele de vedere!
Și că tot vine anul nou, vreau să-mi cer iertare față de toate persoanele pe care le-am supărat sau deranjat cu simpla mea prezență, cu orice gest, cu orice vorbă scoasă pe gură fără a gândi în prealabil. Să mă ierte toți cei de care râd (Felix și domnul Stavăr în principal), dar ... uneori sunt mult prea amuzanți pentru a mă abține. Sper ca noul an să aducă noi raporturi în relațiile noastre, să fim mai deschiși și mai puțin acri.

Vă urez un sincer LA MULȚI ANI!

Anul 2011

2011 a fost un an ciudat. Foarte ciudat.
Am avut parte de prima sesiune a vieții mele de student - în ianuarie 2011 - care s-a dovedit a fi o catastrofă totală. De ce? Apăi am rămas cu 4 restanțe pe cap! Luna februarie m-a făcut unchiulețul unei fetițe pe nume Cristiana.
Apoi, primăvara părea să fie frumoasă, dar au existat anumite forțe „oculte” care au reușit să o strice. A venit sesiunea de vară care ... a fost la fel de dezastruoasă. Am scăpat de 2 restanțe din iarna - Diaconescu și Căpiță - dar ce să vezi ... am mai pus 4 restanțe la zestre, astfel că eram îngrozit de sesiunea tomnatică, unde aveam de rezolvat doar 6 restanțe. Totuși stăteam bine față de alte persoane care aveau câte 12-13 restanțe. Asta după ce au luat bursă de „studii”. Probabil „studii” de băutură și bătut în cap.
Luna iulie mi-a adus un loc de muncă. La un anticariat, printre cărți. Am stat doar o lună. De ce? Patroni nebuni, obsedați, paranoici că toți cei care intră vor să-i fure. Cică „ăia îmbrăcați bine fură, nu țiganii”. Am trăit s-o aud și p-asta: colorați care să nu fure dacă au ocazia!
Luna august a fost luna curățeniei. Curte + casă + spălat covoare.
Și a venit scadența. Sesiunea de toamnă. În 8 zile aveam 5 examene - Orientul l-am dat pe 2, am scăpat rapid de o materie care mi-a plăcut (deși dormeam dus la curs), dar care mă bântuia peste tot. În doar 8 zile am reușit să scap de toate restanțele. Nu a fost doar meritul meu. Am avut alături pe cineva drag mie care m-a vegheat și mi-a călăuzit mâna.
A început și anul II, cu materii mai mult decât preferate - Moderna și Contemporana. Totul merge binișor până acum, sper să mearga și de acum încolo. Plus, că iau și bursa, ceea ce mă bucură și mai mult ...

Acum vă las! Pe mâine!

Replici de mutat munții 2011

Cum am promis, vă expun câteva replici absolut antologice, pe care le-am auzit în acest an.

1. Examen de Istorie Antică a României. Profesorul întreabă: De ce au cucerit romanii Dacia? După zece minute în care a scos cu cleștele două răspunsuri - aur și argint, studentul dă lovitura maximă: TRUFE. Profesorul rămâne trăsnit, perplex, tâmpit ... Săracul se gândea: ok, există trufe prin România, dar nu se compara cu cele din Franța sau Italia!!
Chestia tare e că după respectivul student, a mai venit unul care a tras aceeași replică ... Ăștia doi au învățat împreună pesemne!
2. La același examen, același student. Studentul spune că romanii au cucerit Dacia și pentru exploatarea lemnului. Se încumetă să-i mai pună o întrebare: Cine exploata lemnul? Răspunsul este la fel de halucinant: OCOLUL SILVIC!!. Studentul mai răspunde scurt și la obiect într-o anumită privință: știm că numărul măcelarilor a crescut exponențial (bine că nu logaritmic sau trigonometric!) în sursele scrise. Înseamnă că studentul a studiat asiduu aceste surse ... pe alocuri inexistente. Le-o fi scos din vreun joben ...
3.Te iubesc, dar nu ne potrivim. Replică care te lasă cu gura căscată la propiu. O antiteză perfectă, un oximoron sublim ... Păi, ori iubești, și în cazul ălă asta faci și treci peste orice obstacol, ori nu te potrivești, dar nici nu iubești! Una din două, ce mama naibii!
4.Te iubesc, dar nu te mai suport. Altă replică bestială. La fel ca cea de sus, o antiteză superbă. Cum să iubești o persoană ... dar să n-o mai suporți? Ciudate sunt căile Domnului!!
5.Învățământul universitar e de căcăt. În sfârșit, un conferențiar universitar are curajul să spună lucrurilor pe nume, și să admită calitatea îndoielnică a procesului educațional, cât și a studenților.
6.Românii au venit dă la sud dă Dunăre. Altă replică celebră și antologică, ce denotă pronunția defectuoasă a unor cuvinte. Și asta din partea unor cadre universitare!
7. Dacă te abăteai de la credință erai riguros executat. Grosso modo vorbind. Când te gândeai că poți fi executat, nu-ți mai ardea cheful să renunți la islamism! Uneori, ca să te convingă să te convertești, îți promiteau ca acea restricție cu privire la băuturile alcoolice (după cum știți, musulmanii nu consumă alcool) nu ți se va aplica. După ce te converteai, ți se atrăgea atenția că orice consum de alcool îți va atrage moartea. Simplu și eficient. Prosteală pe față, lucru pe care musulmanii l-au creeat și dezvoltat încă de acum 1000 de ani. BOR-ul este încă la început cu aceste manevre.
8. Să creăm al patrulea REICH!. Replică celebră, ce aparține domnului Stavăr (nu se va supară că îi citez replica, dar este bestială). Domnule Stavăr, cu REICH-urile astea e ca și cu Romele. Primele două Rome au căzut, a treia s-a ridicat și va dăinui o mie de ani, iar a patra nu va mai exista. Problema e că al treilea Reich a durat doar 12 ani. 1000 de ani va dăinui, cel mai probabil, în mentalul colectiv. Așa că al patrulea Reich nu va exista. Vise ... erotice mon cher Andu!

Cam atât pentru moment. Dacă îmi mai aduc aminte, voi posta!

Enjoy!

Sărbători și ... nu prea

Pe zi ce trece, ajung la concluzia ca prostia omenească este mare. În România chiar foarte mare. Oameni disperati să pună în coș produse, să se bage în față la coadă (dehhh, ei nu știu ce e aia civilizația). Uneori, nu înțeleg de ce trebuie să iei ditamai coșul ca ... să-ți cumperi o sticlă de apă sau de suc!! Chiar așa de grea este acea sticlă??
Sunt zile de sărbătoare, dar pe strada nu poți spune la fel. Oamenii se înjură ca la ușa cortului (marea majoritate - colorați, ca să nu le spun ciori sau în alte feluri), încearcă să păcălească oamenii la bani când se cumpără vreun brad (vorbim aici de aceeași bișnițari notorii, care vor prefera sa dea foc brazilor, decât să-i vândă la un preț mai mic - săracii chiar se cred în capitalism!), claxoane nervoase în trafic și ... lista poate continua la nesfârșit!

Așa cum am promis, de mâine încep retrospectiva anului 2011. Primul titlu: Replici antologice, de dat pe spate și mutat munții din loc.

Ducele de Wellington

Ma mândresc și eu cu un al doilea articol pe Historia!
Ducele de Wellington

Lectură placută! :D

A good news!

În urmă cu doar câteva minute, o colegă apropiată (deși ea e de fapt pe interes, ca e tare materialistă) îmi spune că își dorește ca în 2012 să devină mai feminină și mai classy - să poarte rochițe și pantofiori cu toc.

Well done darling, can't wait to see you!

Raiul denumit Spiru Haret!

Recent, am terminat de scanat cartea Istoria românilor în secolul XX. Autori sunt niște istorici foarte cunoscuți și apreciați, oameni de o certă valoare: Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu. De curiozitate, am căutat CV-urile celor doi, să văd cam ce specializări au etcetera. Întâmplător, observ ca domnul Scurtu preda și la Facultatea de Istorie, Relații Internaționale și Filosofie a Universității Second Hand, pardon Spiru Haret.
Așa că intru și eu pe site-ul lor. Aranjat frumos, conține toate informațiile necesare. Ma uit și eu la orar ... Un VIS!!! Nu tu prea multe cursuri, care sunt ținute de o mână de oameni ... Există o asistentă universitară care ține seminarii pe preistorie, istorie antică și pe Ev Mediu!! Înseamnă că această Universitate produce cadre didactice universitare multilateral dezvoltate ... Altfel nu-mi explic!
Un alt caz, și mai ciudat: lector care predă Istoria Integrării Europene și ... Legislație muzeală. BĂĂĂĂĂ, care e legătura între aceste două materii?! Aceeași persoană, este asistentă pe o pagină, lector pe alta. Mă așteptam să fie deja conferențiar pe a treia pagină!
Iar în ceea ce privește orarul de examene ... RAIUL pe pământ, nu altceva ... Din 24 ianuarie până în 12 februarie, iar examenele au ... O ORĂ!!! Săracii, cât se stresează ei pentru acea oră! Un examen de o oră este mult mai greu decât unul de trei ore!

Surse, ca să vă delectați și dumneavoastră:
Orar examene
Orar

Enjoy!!!

Centrul ...

A învăța în centrul Capitalei (da, da, orașul ăla plin de mitici nespălați, needucați care papă banii românilor cu adevarat muncitori din restul României) este o binecuvântare și nu prea. De ce? Să analizăm.
Suntem în apropierea kilometrului zero. La doi pași de „primul loc liber de comunism”. De fapt, e primul loc „plin” de ... neocomunism, dar la noi s-a numit democrație. În primul rând, aici se întalnesc cele două axe principale ale Bucureștiului: nord-sud și est-vest. E un zgomot infernal, și dacă luăm în calcul și parcarea subterană aflată în construcție, și pe care oricum nimeni nu o va folosi (mai e una la Intercontinental, care stă mai mult goală), ca na! e cu plată, și românul e obișnuit să aibe totul mocca - avem un tablou perfect. Desigur, mai adăugăm și claxoanele isterice ale unor șoferi idioți care n-au ajuns nici în clasa întâia.
Părți bune: ești aproape de metrou, ai multe linii RATB, clădiri vechi cu o arhitectură superbă, dar lăsate în paragină și ... cam atât.
Iar cursurile, sunt o plăcere! Auzi tot ce se întâmplă pe stradă, căci geamurile au în continuare tâmplăria originală. Și desigur, ea nu poate fi schimbată, că așa e legea ...

Trecut-a timpul ...

Acum realizez că au trecut aproape două săptămâni de când n-am mai postat deloc. Ce-i drept, n-am stat chiar degeaba, asta ar fi fost chiar culmea!
Am avut două examene, promovate cu notă maximă, deși au tremurat chiloții de tablă pe mine, la modul cel mai grav... De ce? Simplu: turco-osmana nu e chiar ... engleză! Inițial mi-a dat nota nouă, dar după pauză (probabil a fost un sfetnic bun), mi-a dat zece, așa ca încurajare pentru paleografie ... Acum e dilema maximă, să mă duc sau nu la paleografie turco-osmană?? M-aș duce la aia latina, o iau pe Alexandra, colega mea dragă, și mă învață ea toată latina pe de lume. Ce-i drept, nota n-a fost mărită așa, tam-nesam, am avut un mic aliat, căruia țin să-i mulțumesc din toată inima!
De altfel, am rezistat cu greu presiunii de la aceste două examene. Dar trebuie să mulțumesc mai multor persoane pentru că m-au sprijinit. În primul rând trebuie să-i mulțumesc doamnei Carmen Potra-Rascol - cea mai apropiată colaboratoare a mea, cea care-mi ascultă cu o pasiune debordantă planurile diabolice și cu care mă „combin” la scanat de cărți. În al doilea rând, Roxanei (nu îi știu numele de familie nici acum, e foarte suspicioasă :))) care mi-a oferit niște informații foarte utile, și nu numai, deși mă consideră, și citez: „climaxul mândriei”! Oare e de bine, e un „complement”, e o jignire, ce să zic?? Sunt într-o gravă dilemă. Iar în ultimul rând, dar nu cel din urmă, îi mulțumesc Marei că mă ascultă în fiecare zi, atunci când debitez tot felul de nebuneli despre ... „dușmanii de clasă” cum îi denumesc eu ... Sper să-mi rămâi alături, căci orice derapaj al tău te va duce direct în categoria menționată mai sus, și știi că nu ți-ar fi bine!
Cu acestea, închei în seara aceasta. O să continui în zilele următoare cu retrospective ale anului 2011.

O seară bună!