Trecut-a timpul ...

Acum realizez că au trecut aproape două săptămâni de când n-am mai postat deloc. Ce-i drept, n-am stat chiar degeaba, asta ar fi fost chiar culmea!
Am avut două examene, promovate cu notă maximă, deși au tremurat chiloții de tablă pe mine, la modul cel mai grav... De ce? Simplu: turco-osmana nu e chiar ... engleză! Inițial mi-a dat nota nouă, dar după pauză (probabil a fost un sfetnic bun), mi-a dat zece, așa ca încurajare pentru paleografie ... Acum e dilema maximă, să mă duc sau nu la paleografie turco-osmană?? M-aș duce la aia latina, o iau pe Alexandra, colega mea dragă, și mă învață ea toată latina pe de lume. Ce-i drept, nota n-a fost mărită așa, tam-nesam, am avut un mic aliat, căruia țin să-i mulțumesc din toată inima!
De altfel, am rezistat cu greu presiunii de la aceste două examene. Dar trebuie să mulțumesc mai multor persoane pentru că m-au sprijinit. În primul rând trebuie să-i mulțumesc doamnei Carmen Potra-Rascol - cea mai apropiată colaboratoare a mea, cea care-mi ascultă cu o pasiune debordantă planurile diabolice și cu care mă „combin” la scanat de cărți. În al doilea rând, Roxanei (nu îi știu numele de familie nici acum, e foarte suspicioasă :))) care mi-a oferit niște informații foarte utile, și nu numai, deși mă consideră, și citez: „climaxul mândriei”! Oare e de bine, e un „complement”, e o jignire, ce să zic?? Sunt într-o gravă dilemă. Iar în ultimul rând, dar nu cel din urmă, îi mulțumesc Marei că mă ascultă în fiecare zi, atunci când debitez tot felul de nebuneli despre ... „dușmanii de clasă” cum îi denumesc eu ... Sper să-mi rămâi alături, căci orice derapaj al tău te va duce direct în categoria menționată mai sus, și știi că nu ți-ar fi bine!
Cu acestea, închei în seara aceasta. O să continui în zilele următoare cu retrospective ale anului 2011.

O seară bună!