Centrul ...

A învăța în centrul Capitalei (da, da, orașul ăla plin de mitici nespălați, needucați care papă banii românilor cu adevarat muncitori din restul României) este o binecuvântare și nu prea. De ce? Să analizăm.
Suntem în apropierea kilometrului zero. La doi pași de „primul loc liber de comunism”. De fapt, e primul loc „plin” de ... neocomunism, dar la noi s-a numit democrație. În primul rând, aici se întalnesc cele două axe principale ale Bucureștiului: nord-sud și est-vest. E un zgomot infernal, și dacă luăm în calcul și parcarea subterană aflată în construcție, și pe care oricum nimeni nu o va folosi (mai e una la Intercontinental, care stă mai mult goală), ca na! e cu plată, și românul e obișnuit să aibe totul mocca - avem un tablou perfect. Desigur, mai adăugăm și claxoanele isterice ale unor șoferi idioți care n-au ajuns nici în clasa întâia.
Părți bune: ești aproape de metrou, ai multe linii RATB, clădiri vechi cu o arhitectură superbă, dar lăsate în paragină și ... cam atât.
Iar cursurile, sunt o plăcere! Auzi tot ce se întâmplă pe stradă, căci geamurile au în continuare tâmplăria originală. Și desigur, ea nu poate fi schimbată, că așa e legea ...